PicaturaPsihologica

    Când viața te trage în toate direcțiile și tu nu mai ai energie   „Trebuie să fac curat, să bag la spălat, să văd ce îi mai fac copilului de mâncare… și acum să mă machiez înainte de a pleca la muncă.”     Pentru multe femei, acesta e ritmul zilnic.      Un șir nesfârșit de sarcini, un program comprimat la secundă și senzația că timpul pentru ele nu mai există.     Și atunci apare întrebarea amară:    „Cum reușesc altele și eu nu?”     Adevărul e că multe femei trăiesc aceeași oboseală ascunsă în spatele unui zâmbet. Nu toate au sprijin, nu toate au resurse și nu toate sunt atât de „perfecte” cum par. Unele au ajutor, altele se împacă mai bine cu ideea de a lăsa lucrurile nefăcute, iar altele pur și simplu merg pe pilot automat, așa cum faci și tu acum.      Semnele oboselii emoționale și fizice      Dureri în mâini, picioare, în tot corpul.           ...

   Nimeni nu-ti vede tristețea pana cand aceasta nu se transformă in furie.    Abia cand începi sa țipi, să soliciți ceea ce ți se cuvine abia atunci văd, ceilalți,  ca tu , de fapt, nu erai bine...   Nu erai bine. Purtai cu tine o durere tăcută, ascunsă sub zâmbete si tăceri. Și pentru că nimeni nu a știut să privească, să o audă, a trebuit să devină strigăt.    Furia este, de multe ori, vocea unei tristeți care nu a fost recunoscută la timp.    Când tristețea se transform  în furie – emoția nevăzută care strigă după ajutor?    Tristețea este una dintre cele mai firești emoții umane. Cu toate acestea, ea este și una dintre cele mai greu de exprimat. Mulți dintre noi preferăm să o ascundem sub tăceri, să o mascam prin activități, zâmbete sau chiar printr-o aparentă indiferență.     Problema apare atunci când ceilalți nu reușesc să vadă dincolo de această mască. Și, pentru că tristețea nevăzută nu dispare, ci se a...

           Mă simt atât de singură.     Sunt înconjurată de atâtea persoane: familie, prieteni, iubit. Dar simt că nu mă înțelege nimeni, nu vor să creadă când le spun că nu mă pot concentra, că nu simt nevoia să ies.     Ci doar să stau în pat, fără să fac nimic.     Mă doare tot corpul, iar mintea… mintea mea este în ceață.      „La medic ai fost?”, o intreb.      Da, am fost. Analizele au ieșit perfect normale. Și atunci îți pui întrebarea: Dacă trupul e sănătos, de ce sufletul e atât de greu?      Adevărul este că există o oboseală pe care nu o pot detecta analizele de sânge: oboseala emoțională. E acel moment în care ai funcționat prea mult timp pe pilot automat, ai înghițit supărări, ai ascuns neliniști și ai zâmbit atunci când nu aveai chef. Corpul tace o vreme… și apoi începe să strige.     Ceața din minte, lipsa de motivație, durerea fizică fără cauză medicală clar...

Cu toții avem demonii noștri.     Nu poartă coarne și nu vin noaptea să ne bântuie. Se ascund în tăcere, sub chipul anxietății, invidiei și urii .     Uneori, îi simțim ca pe o povară grea în piept. Alteori, ca pe un gând care ne roade în tăcere. Dar adevărata lor putere nu stă în prezența lor, ci în faptul că nu îi conștientizăm. Anxietatea – teama nefondată    Este acea neliniște care apare fără un motiv real sau care exagerează un pericol minor. Ce generează în noi: Ne ține în alertă permanent, obosind mintea și corpul. Ne face să evităm experiențe care ne-ar putea aduce creștere. Produce insomnii, tensiuni și un sentiment constant că „ceva rău urmează să se întâmple”. Invidia – umbra nemulțumirii     Nu este doar o emoție negativă, ci și un semnal că dorim ceva ce nu avem. Ce generează în noi: Nemulțumire față de propria viață. Scăderea stimei de sine. Distanțare de oameni, pentru că îi vedem ca pe rivali, nu ca pe aliați. ...