PicaturaPsihologica

Mirajul perfecțiunii… și adevărul meu     Sunt afară cu prietenele și copilul. Facem poze, râdem, surprindem momente.      Privesc imaginea mea și, instinctiv, vreau să editez: – puțin la ochi, – nasul mai mic, – buzele mai pline... și gata!      Aș putea da „Share” și să primesc câteva like-uri în schimb.      Alături, prietena mea face același lucru. Îi trimite fotografia unui bărbat cunoscut online.      O întreb când are de gând să îl întâlnească.    „Nu știu… poate nu vreau să stric mirajul”, îmi spune zâmbind amar.    „Aici, în online, pot fi cine vreau. Pot uita de realitatea dură, de respingerea acelui bărbat care îmi plăcea cu adevărat.”    Și atunci m-a lovit revelația:    Dar eu? De ce fac asta?    Am un soț care mă iubește.    Un copil care mă vede acum ca fiind cea mai frumoasă și cea mai bună femeie din lume.    De ce încerc...

    În articolul precedent vorbeam despre presiunea externă la care sunt expuse noile mămici — din partea familiei, prietenilor sau rudelor apropiate. Dar să nu uităm că, pe lângă aceste influențe, uneori chiar noi, ca mame, ajungem să ne adăugăm o sursă suplimentară de stres: comparația cu imaginile „perfecte” de pe rețelele de socializare.     Recent am citit despre un caz din SUA (cazul Ruby Franke - 8 passengers/Utah, în care o mămică influencer își obliga copilul să suporte ore întregi de filmări doar pentru a obține cadrul ideal. Dincolo de indignare, acest exemplu ne arată cât de departe pot merge uneori aceste standarde false.     Așa că, dragile mele, haideți să ne reamintim: acele imagini nu sunt reale. Un copil sănătos are nevoie să alerge, să se murdărească, să împrăștie și să fie vocal.           Asta face parte din dezvoltarea sa firească.     Faptul că nu avem casa mereu curată sau copilul liniștit în p...