PicaturaPsihologica

     Astăzi m-am trezit plină de energie și cu o listă mentală de „to do-uri” cât o zi de vacanță cu un copil hiperactiv. Am început cu entuziasm, dornică să bifez totul rapid, eficient, fără să-mi amintesc un detaliu simplu, dar esențial: Copilul e în vacanță. Soțul e și el prezent. Iar pisica – ei bine, pisica are pretenții de regină vocală. Fiecare are nevoie de ceva: 👦 Copilul – de prezență și joacă. 👨 Soțul – de atenție și echilibru. 🐈 Pisica – de mâncare, dragoste și spațiu… dar nu prea mult.       Și eu? Eu alergam dintr-o parte în alta, cu gândul la lucrurile de făcut, la cele neterminate, la cele pe care poate nici nu le voi începe. Mă învârteam în cerc.      Am uitat ceva ce știu și din formarea mea profesională ca psiholog: 📝 O listă scrisă nu e doar un plan, ci un instrument de calm, ordine și auto-empatie.      Când bifez un lucru, nu tai doar o sarcină – ci îmi dau o pauză. Un moment de validare. Un „Uite, ai ...

     Toate ne dorim, la un moment dat, sa fim mame. Si asteptam cu duiosie clipa in care mica noastra minune va veni pe lume.                  Credem ca suntem pregatite, ca am citit suficient, ca stim cum va fi, ca vom sti ce avem de facut. Dar odata ajunse acasa cu bebelusul in brate, descoperim un adevar surprinzator: nu suntem. Tot ce eram inainte se destructureaza, cine suntem se reorganizeaza in functie de nevoile unui suflet atat de mic si atat de dependent de noi.          Iar in aceasta transformare profunda, ramane prea putin spatiu pentru femeia care eram inainte. Si, ca si cum aceasta reconfigurare interioara n-ar fi de ajuns, apar si presiunile din jur: sfaturi necerute, comparatii, asteptari nespuse dar apasatoare. Si e normal sa te simti coplesita, sa plangi fara motiv, sa nu te mai recunosti,sa-ti fie dor de tine, cea de dinainte. Nu e semn ca esti o mama rea. E semn ca esti...